Azi scriu despre o parte a sufletului meu. Azi scriu despre acei oameni care mi-au fost alături necondiționat. Azi e despre „mamaia” și „tataia”.

În viața unui copil, contează foarte mult și prezența bunicilor. Ei bine, eu am fost printre puținii norocoși care au avut norocul să crească alături de ei, să învețe lucruri esențiale pentru a ajunge cât mai sus în viață, să învețe ce-i respectul și ce înseamnă adevărata dragoste. O iubire mai mare ca al lor nu există și nici nu va mai exista, pentru că iubirea lor este unică, aparte de celelalte.

Bunicii sunt un nucleu al tuturor lucrurilor, sentimentelor, trăirilor frumoase și curate din lumea asta. Ei pentru tine și-ar da și viața, și anii pentru a te vedea fericit și împlinit. Tu de ce n-ai face asta pentru ei?

Bunicii sunt asemenea unor coperți ocrotitoare, iubitoare și înțelepte în care s-a scris toată copilăria și adolescența mea. Deși am încercat să scriu despre ei separat, nu pot. Chiar dacă au fost doi poli opuși, mereu s-au completat frumos unul pe altul, dând astfel, scânteia mai departe. Clipele alături de ei au fost, sunt și vor fi minunate deoarece ei au știut mereu cum să îmi aducă zâmbetul pe buze.

Bunicii sunt oglinda sufletului meu, deoarece ei au știut mereu să mă înțeleagă atunci când nimeni altcineva n-a făcut-o. Ei sunt cei care și-ar fi dat și ultima bucată de pâine pentru mine, pentru noi, nepoții lor pentru a ne vedea fericiți.

Bunicii sunt cel mai frumos cadou dat de Dumnezeu pe pământ, deoarece datorită lor copilăria mea a fost plină de aventură, de fericire și iubire. Deși acestea vor rămâne doar amintiri in viitor, eu încă vreau să mă bucur și să profit de timpul pe care îl mai am alături de voi, pentru ca sunteți povestea mea, o poveste ce nu vreau să se sfârșească vreodată.

Reclame

If I were a boy,
Even just for a day
I’d roll outta bed in the morning
And throw on what I wanted then go
Drink beer with the guys,
And chase after girls
I’d kick it with who I wanted
And I’d never get confronted for it.
Cause they’d stick up for me
If I were a boy,
I think I could understand
How it feels to love a girl
I swear I’d be a better man.
I’d listen to her
Cause I know how it hurts
When you lose the one you wanted
Cause he’s taken you for granted
And everything you had got destroyed.

Timpul este singurul lucru care ne este oferit gratis. Singurul care ne rămâne când nu mai avem nimic. Singurul lucru care e mereu cu noi, care e în spatele nostru, și poate chiar și în fața noastră. El este cel care îți vindecă rănile și îți lasă amintirile. Și totuși, acesta nu ne este un aliat. De ce? Pentru că ne duşmănim atât de mult cu el încât încercăm să-l readucem înapoi neștiind că acest lucru nu poate fi posibil.

Momentele pe care le trăiești sunt irepetabile iar viitorul este incert. Să nu lăsăm timpul să treacă pe lângă noi, să profităm de el, atât cât încă îl mai avem căci acesta nu iartă pe nimeni și nici nu se mai întoarce. Pentru mulți timpul a devenit o „enigmă” ce trece cu o viteză uluitoare pe lângă, fără a mai putea adăuga o oră-două în plus fiecărei zile.

Timpul nu așteaptă pe nimeni și de asta trebuie să profităm la maxim de fiecare moment deoarece acesta îți poate fi cel mai bun prieten dar în același timp și cel mai aprig dușman.

Hai să lăsăm teatrul de-o parte, căci tu, om fals, ți-ai jucat piesa însă eu te-am aplaudat ironic iar cortina a căzut, lăsând un gust amarnic mie și întregii lumi.

De-a lungul timpului am observat un lucru, acela că oamenii falși promit ușor și la fel de ușor te dezamăgesc, pierzându-și cu timpul integritatea și devenind în felul acesta niște nimicuri. În lumea în care trăim, falsitatea a devenit un fel de „modă” pe care cei mai mulți dintre voi o practicați. De ce zic asta? Deoarece asta îmi e dat să văd zilnic și pentru ca omenirea este plină de ipocrizie. Am ajuns să fiu de părere cu faptul că oamenii din ziua de astăzi se învârt in jurul unui nucleu al prostiei fără ca ei să își fi dat seama.

Oameni prefăcuţi sunt din ce în ce mai mulți și fără o limită a bunului simț, fără respect de sine și fără nici un principiu în viață. Să minți și să te prefaci în fața unei persoane înseamnă să te transformi într-o persoană de cea mai joasă speță, mai exact FALSĂ. N-am înțeles niciodată de ce oamenii se ascund atunci când trebuie să spună lucrurilor pe nume și cum reușesc să se prefacă că sunt altfel decât adevărata lor personalitate. Probabil că le este rușine de cât de falși și josnici sunt încercând să dea într-o persoană bine, o persoană care iubește frumosul și corectitudinea, o persoană care știe ce este bunul simț.

De astfel de persoane să vă feriți dragilor, pentru că lumea în care trăim nu este niciodată ce pare a fi.

Let’s go!

Hello, dragilor!

Sunt Petruța, am 18 ani și cu ceva timp in urmă m-am decis să-mi fac această pagină de blog. De ce am luat această decizie? Pentru că sunt o persoană căreia îi place să spună lucrurilor pe nume și căreia îi place să își exprime ideile. Probabil vreți să știți mai multe despre mine, iar ca să nu mă abat de la subiect voi începe. Sunt elevă a Liceului Teoretic „Grigore Antipa” Botoșani, în clasa a XII-a A, unde am cunoscut cei mai minunați oameni care au ajutat la formarea mea ca om, oameni care mi-au fost mereu alături, oameni care m-au ajutat la greu și oameni care mi-au dovedit că prietenia adevărată există. Cum sunt eu ca persoană? Mhm, greu de spus deoarece atunci când vine vorba de mine mi-e foarte greu să-mi dau cu părerea. Pot spune ca sunt o fire bipolară deoarece îmi schimb starea de la un minut la altul. Și cine credeți că au mai mult de suferit din asta? Prietenii, normal. Dar hei, nu în asta constă o prietenie? Dacă nu ei să te suporte, atunci cine? Îmi place să am în jurul meu oameni care mă ajută să progresez mai mult in ceea ce fac și care să mă ambiționeze să ajung cât mai sus. Și pentru asta sunt sigură că o să am numai de câștigat in viață. După terminarea liceului aș vrea să devin studentă la UMF și să am o carieră în ceea ce privește meseria de doctor. Daca voi reuși? Asta rămâne de văzut.

Hmm, cam atât deocamdată. Vă voi lăsa pe voi să mă cunoașteți prin ceea ce voi scrie. Kisses!

Blog la WordPress.com.

SUS ↑